Grecia centrala, Tesalia si Epirul

Aflat pe malul unui lac, orasul Ioanina este indragit de greci, dar trecut adesea cu vederea de turistii straini. Peisajul in care este asezat orasul, intre lacul adanc, Panvotis si muntii Pindului din fundal, este cu adevara spectaculos. Aceasta regiune cuprinde dramaticul masivul al Pindului si Parnasul, situat ceva mai la sud, ambelel aptreciate foarte mult de iubitorii de drumetii, aflati in cautare de aer curat si frumuseti naturale neatinse. Ioanina, numita de greci Yannena, este capitala Epirului, cel mai mare oras din zona de vest a greciei. Orasul se află la o altitudine de aproximativ 500 de metri,deasupra nivelului mării, pe malul vestic al lacului Pamvotis. Ioannina este situată la 410 km,nord-vest de Atena, 260 km sud-vest de Salonic și 80 km est de portul Igoumenitsa de la Marea Ionică. Fundația orașului a fost atribuită în mod tradițional împăratului bizantin Justinian în secolul al VI-lea d.Hr., dar cercetările arheologice moderne au descoperit dovezi ale așezărilor elenistice. Ioannina a înflorit în perioada bizantină târzie, in secolele XIII-XV. A devenit parte a Despotatului Epirului în urma celei de-a patra cruciade și multe familii bizantine bogate au fugit acolo în urma jefuirii Constantinopolului din 1204, orașul cunoscând o mare prosperitate și o autonomie considerabilă, în ciuda tulburărilor politice. Ioannina s-a predat otomanilor în 1430 și până în 1868 a fost centrul administrativ al pashalikului din Yanina. În perioada dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, orașul a fost un centru major al iluminismului grec modern. Ioannina a fost cedată Greciei în 1913 în urma războaielor balcanice.

Grecii antici considerau Delphi centrul lumii, si pentru vizitatorul modern, care doreste sa calatoreasca in afara Atenei, acesta ar trebui sa fie centrul fiecarui itinerar. Situl se afla pe versantul sudic al muntelui Parnas cu deschidere asupra unei vai largi, plina de maslini, care se revarsa catre coasta. Chiar si fara minunatiile sitului antic, locul acesta ar fi pe buna dreptate de neuitat. Delphi nu duce lipsa de vizitatori in nici o perioada a anului, asa ca daca vi pe cont propriu si nu depinzi de un tur organizat, merita sa petreci macar o noapte, fie in satul din apropiere, Arachova, fie in orasul modern Delphi. Acest lucru iti va garanta ca vei ajunge la Delphi dimineata devreme, sau catre sfarsitul zilei, cand te vei putea bucura de extraordinarele sale privelisti, in relativa liniste. Cand vizitezi Delphi, iei parte la o traditie care dureaza de peste 3000 de ani, In secolul al XII-lea i.Hr. aici au inceput sa vina primii pelerini sa cautesfaturile Pythiei, cel mai faimos oracol al lumii antice. Au continuat sa faca acest lucru in numar mare pana in secolul al IV-lea d.Hr. Momentul obisnuit pentru vizitarea oracolului era cea de-a saptea zi din luna, cand orcine putea pune intrebari oracolului si putea cereindrumare in orice privinta, fie ca era vorba despre lucruri importante sau nu. Din tablitele si fragmentele care au fost gasite aici si la alte oracole, rreiese ca grijile oamenilor s-au schimbatfoarte putin in decursul secolelor. Oamenii voiau sa stie daca partenerul le era credincios, daca se puteau increde intr-un prieten sau daca era bine sa accepte o anume slujba.

Meteora este unul dintre locurile cele mai incredibile din lume. Numele sau inseamna"stanci in aer". Din capitala Tesaliei se ridica mai multe stanci de calcar, asemenea unor bucati inalte de lut, aflate pe roata unui olar. Acestea s-au format in urma cu 30 de milioane de ani, pe un fund de mare, iar formele lor amintind de picturile lui Dali sunt rezultatul actiunii apei asupra calcarului. Cand marea s-a retras ele au ramas asa cum le vedem azi. Nu este deloc surprinzator faptul ca stancile de piatra ce se ridica pana la cer, au fost percepute ca un loc bun pentru sihastrie. Se pare ca primul care a cautat sa se izoleze aici a fost un om pe nume Barnabas, care s-a mutat intr-o pestera de pe una dintre stanci in 985 d.Hr. "Colonie de sihastrii" poate parea o contradictie in termeni, dar asta a fost exact ceea ce s-a dezvoltat in jurul Meteorei, pana cand in 1336, a fost intemeiata aici o manastire. Bazele acestei prime manastiri, Megalo Meteoro, au fost puse de un calugar pe nume Athanasios pe un varf inalt de 534 m. Athanasios venise aici de la Muntele Athos si in afara manastirii inca poate fi vazuta pestera lui de sihastru. Au urmat alti calugari si alte manastiri, pana se ajunsese la 24. Astazi mai exista doar 13 manastiri, dintre care doar 6 mai pot fi vizitate. Pentru a le oferii calugarilor si calugaritelor, care inca au mai ramas aici izolarea pe care o cauta, cele sase nu sunt deschise pentru public, toate in acelasi timp.

In spatele sitului de la Delphi se inalta spectaculosii Munti Parnas. Cel mai inalt varf al acestora este Muntele Liakoura( 2457m). Astazi este putin probabil sa intalnesti aici vreun lup, deoarece drumurile existente fac varful muntelui accesibil, astfel ca in zona se strang amatori de drumetii ski si mountain biking. Gerontovrachossau Stanca Batranului aflata in apropiere se inalta la 2435 m altitudine. Mare parte din aceasta zona este protejata i Parcul National Parnassos. infoiintat in 1938.Acest lucru il face unul dintre cele mai vechi din Europa si impreuna cu cel din jurul Muntelui Olimp, cel mai vechi din Grecia. Este dominat de versanti impaduriti cu brazi de Kefalonia. Printre arbori se afla pajisti minunate care primavara se umplu de culorile florilor de munte. Doar cate un lup singuratic mai apare, fortat de conditiile dure din inima muntilor, dar exista si vulpi, bursuci, veverite si chiar si mistreti. Muntii Parnas adapostesc mai multe specii de vulturi si soimi printre care si vulturul auriu.

Masivul Pindului este unul dintre cele mai impresionante lantul muntoase din Grecia, intinzandu-se de la granita de nord, catre vest, spre Marea Ionica, spre sud, catre Metsovo, si spre est, in Macedonia. In acest lant muntos, se afla doua parcuri nationale, al doilea defileu din Europa ca lungime si unul dintre cele mai inalte varfuri din tara. Una dintre zonele din Muntii Pindului este protejata in interiorul Parcului National Vikos-Aoos, creat in 1973 si care inglobeaza zona din jurul Defileului Vikos. Parcul National Pindos, cu o suprafata mai mare, a fost creat in 1966, in parte pentru a proteja pinii balcanici si pinii negrii care acopera de mii de ani versantii acestor munti. Aici vei gasii ultimii lupi si ursi ramasi in Grecia, dar si cerbi, mistreti, pisici salbatice si capre negre. Mai exista serpi de apa si vipere cu corn, deci fi atent atunci cand te plimbi prin zone izolate. Cand nu te uiti pe unde calci, poti scruta cerul in cautarea pasarilor de prada, care supravietuiesc aici, inclusiv uliul, vulturul egiptean, soimul auriu, vulturul imperial si vulturul plesuv sur. Acestia sunt munti salbatici si inselatori, deci ar fi bine sa iei in calcul varianta unui ghid montan. Culmile sunt in general acoperite de zapada din octombrie pana in mai si cand se topesc zapezile, apa curge de pe versanti in paraie, iar potecile care sunt usor de parcurs, in timpul verii, devin periculoase. Cea mai mare provocare pentru Trackerii cu experienta este Muntele Smolikas de 2637m, al doilea varf ca marime din Grecia, dupa muntele Olimp. Pentru a aajunge in varf ai nevoie de cateva zile de pregatire serioasa si propriul echipament de camping sau rezervari pentru cabanele montane unde te poti adaposti. Reteaua de trasee montane a greciei nu este bine marcata, adesea singurele marcaje sunt niste dare de vopsea rosie trasate pe stanci. Sectorul nordic al muntilor este greu accesibil, oferind satisfactie oricui isi doreste o experienta montana salbatica. Cazarea poate fi mai rudimentara decat in alte locuri, dar ospitalitatea compenseaza din plin acest aspect.